~April~ -by soniayo

~April~


Dimineata, ora 7.40, curtea liceului Stamford

-Nu pot sa cred! zbiera Emma. Suntem la liceu! In sfarsit! Dupa atata timp! Mai ca e prea frumos sa fie adevarat.
-Asa este, Emz! Sunt sigura ca aici sunt baieti mai draguti decat la Scoala Elementara.
-Jenn, stai usor. Ai venit la liceu sa inveti, nu sa agati. rase April.
-Ba tu ai venit sa inveti, April.
-Ehh…fie ca am venit ca sa invatam sau ca sa agatam… eu sunt fericita ca in sfarsit ma pot numi “boboaca”.
-Deci, mai intai mergem la ore, apoi fiecare cauta cate un baiat care sa ne ghideze prin liceu. Stiti si voi faza cu: “o sunt noua m-am pierdut, ma poti ajuta?” mai zambesti un pic…si e al tau.
-Ok…te astept pe tine…vad cum iti iese si apoi o fac si eu. zambi Emma.
-Ne ocupam mai tarziu de baieti. Acum trebuie sa mergem la ora. Avem mate.
-Ce veselie…
-Buna Matt! striga April cand fostul lor coleg de la scoala fugi spre ele, fara sa auda ultima remarca a lui Jenn.
-April! Ems! Jenny! Hei, nu credeam ca vom fi la acelasi liceu. V-ati gasit dulapurile? Cum sunt?
- Nu inca. Dar acum pare momentul potrivit sa o facem. spuse Jenn.
Toti patru pornira cu pasi usor tematori spre imensa usa care dadea in interiorul cladirii verzui.
Isi pusera cartile in dulap, dupa ce le gasira pe ale lor si pornira spre clasa.
Profesorul de matematica intra in sala de curs la putin timp dupa ce ei se asezara la locurile lor. Imediat dupa salut incepu sa isi predea “fascinanta” ora.
-Aprindeti lumina! ulra barbatul chel, cu ochelari ale caror lentile aveau dimensiuni imense.
Dupa aceasta comanda, rostita impunator, April primi un biletel de la Jenn:

“Sincer, nu stiu de ce ii mai trebuie lumina. Are el becul sau propriu Dar nu cred ca ii ajunge numai lumina sa, la cat de chior e. Ai vazut ochelarii aia <>?=)) Hai ca-i tare profu asta. Tare de cap .“


“Chiar ca becul sau lumineaza..” reflecta April, uitandu-se la chelia galbena a profesorului, in care se vedea reflexia luminii, “dar eu nu as avea curaj sa spun asa ceva niciodata…” .

***

Usor, usor, absolut de usor, extrem de usor, orele se scursera, iar cele trei fura libere sa isi petreaca dupamiaza in oras, in lipsa temelor pe care erau sigure ca le vor cunoaste de acum inainte…